dsorin | Nutritie | , , , , ,

Relația ta cu hrana se poate defini ca  suma totală a gândurilor și sentimentelor tale despre ceea ce mănânci. Această relație cu alimentele este la fel de profundă și revelatoare ca oricare alta.

 

Să luăm drept exemplu o farfurie cu paste, pui și salată.

O femeie care dorește să piardă în greutate ar putea vedea în farfurie calorii și grăsimi. Ea răspunde favorabil salatei sau puiului, dar va privi pastele cu frică. Însă un atlet care încearcă să câștige masă musculară ar putea să se uite la aceeași farfurie și să vadă proteinele. Se va concentra pe carnea de pui și va uita de celelalte alimente.

Un vegetarian ar putea vedea imaginea dezgustătoare a unui animal mort și nu ar atinge nimic de pe farfurie. Un crescător de pui, pe de altă parte, ar fi probabil mândru să vadă o bucată bună de carne.

Cineva care încearcă să vindece o boală prin dietă ar vedea fie medicamente potențiale, fie otrava potențială. Un om de știință care studiază conținutul de nutrienți din produsele alimentare ar vedea o colecție de substanțe chimice.

Ceea ce este uimitor este că fiecare persoană din exemplul de mai sus va metaboliza aceeași masă destul de diferit ca răspuns la gândurile sale unice. Cu alte cuvinte, ceea ce crezi și simți despre un aliment poate determina valoarea nutrițională a acestuia și efectul asupra greutății tale corporale la fel de mult ca nutrienții reali.

 

Cum se hrăneşte creierul tău

Autostrada informațională a creierului, a măduvei spinării și a nervilor este ca un sistem telefonic prin care mintea comunică cu organele digestive.

Să zicem că ești pe cale să mănânci un cornet cu înghețată. Noțiunea și imaginea înghețatei apar în centrul superior al creierului, cortexul cerebral. De acolo, informațiile sunt transmise electrochimic sistemului limbic, care este considerat partea inferioară a creierului.

Sistemul limbic reglează emoțiile și funcțiile fiziologice cheie, cum ar fi foamea, setea, temperatura, comportamentul sexual, ritmul cardiac și tensiunea arterială. În cadrul sistemului limbic există o colecție de țesuturi numită hipotalamus, care realizează conexiunea dintre sistemul nervos și glandele endocrine. Cu alte cuvinte, hipotalamusul transformă informațiile senzoriale, emoționale și pe cele primite de la creier în răspunsuri fiziologice.

Dacă aroma înghețatei este cea preferată, să zicem ciocolata, și o consumi cu multă plăcere, hipotalamusul va modula această intrare pozitivă prin transmiterea de semnale de activare prin intermediul fibrelor nervoase către glandele salivare, esofag, stomac, intestine, pancreas, ficat și vezica biliară. Digestia va fi stimulată și vei arde caloriile mai eficient.

Dacă te vei simți vinovat în ceea ce privește consumarea înghețatei, hipotalamusul va percepe asta ca pe un factor de stres și va transmite semnalele corespunzătoare către sistemul nervos autonom. Acesta inițiază răspunsuri inhibitoare în organele digestive, ceea ce înseamnă că vei consuma înghețată, dar nu o vei metaboliza complet, ci va rămâne în sistemul digestiv mai mult timp. Lucrul acesta poate diminua populația de bacterii intestinale sănătoase și poate crește eliberarea de subproduse toxice în sânge. Mai mult, semnalele inhibitorii din sistemul nervos pot scădea eficiența de ardere a caloriilor prin creșterea insulinei și a cortizolului, ceea ce ar determina o creştere în greutatea corporală.

Deci, ceea ce gândești despre mâncarea pe care o consumi poate deveni realitate prin intermediul sistemului nervos central.

 

Ai putea mânca cea mai sănătoasă masă de pe planetă, dar dacă ai gânduri toxice, digestia alimentelor tale se reduce, iar metabolismul tău de stocare a grăsimilor se poate dezechilibra.

De asemenea, poţi mânca o masă echilibrată nutriţional, dar dacă poziţionarea ta faţă de alegerea făcută nu este cea potrivită, puterea nutritivă a alimentelor va creşte.