Anxietatea și meditația

dsorin | PositiveMindset | , ,

Anxietatea este modul corpului nostru de a spune: “Experimentez prea mult stres”. Acest lucru se întâmplă cu majoritatea oamenilor. Dar, atunci când acest sentiment devine constant și nu se ameliorează, este momentul să căutăm ajutor.

Calmează anxietatea în 3 pași:

  • Focusează-ți atenția pe prezent. Încearcă să îți focusezi atenția asupra experiențelor actuale, fără a mai analiza foarte mult fiecare aspect.
  • Focusează-te pe respirație.
  • Focusează-ți atenția asupra corpului. Mișcă-te pentru a deveni conștient de senzațiile din corp.

Cum poate ajuta meditația în ameliorarea anxietății:

  • Te ajută să înveți să treci prin sentimente dificile fără să le analizezi. Atunci când îți permiți să simți și să recunoști îngrijorările, iritațiile, amintirile dureroase și alte gânduri și emoții dificile, acest lucru te ajută adesea să le alungați din gând.
  • Îți permite să explorezi în siguranță cauzele care stau la baza stresului și îngrijorării.
  • Te ajută să te obișnuiești cu grijile, fără ca acestea să te consume.

Meditația este modalitatea prin care poți fi pe deplin prezent, conștient de locul în care te afli și de ceea ce faci, și nu compleșit de ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Când devii conștient de momentul actual, vei avea acces la resurse pe care nu știai că le ai. O conștientizare a ceea ce ai nevoie și nu ai nevoie în viața ta. S-ar putea să nu poți schimba situația prin meditație, dar poți schimba răspunsul la situația ta.

Meditația nu înseamnă schimbarea sau repararea gândurilor dificile, ci transformarea acestora într-o stare de conștientizare. Conștientizarea reduce avalanșa de gânduri persistente și periculoase.

  • Trebuie să permiți emoțiilor negative să existe în viața ta — pentru moment — dar asta nu înseamnă că ai ales să nu acționezi. Conceptul de acceptare este menit să descrie posibilitatea de a dezvolta o relație diferită cu experiența, să o accepți înainte de a alege modul în care vei răspunde la ea. Important este că acceptarea nu este aceeași cu pasivitatea sau neajutorarea.
  • Negarea faptului că există o gândire negativă este mai riscantă pentru sănătatea ta mentală.
  • Acceptarea te ajută să lucrezi cu fiecare experiență neplăcută.

Conștientizarea senzațiilor care însoțesc experiențele dificile îți oferă posibilitatea de a învăța să gestionezi în mod diferit astfel de experiențe în fiecare moment. În timp, această tehnică poate permite oamenilor să realizeze, prin propria lor practică experimentală, că pot permite existența experiențelor neplăcute și să fie în continuare în regulă.

6 moduri de a folosi mintea pentru a controla durerea

dsorin | PositiveMindset | , , , ,

Medicamentele sunt foarte bune pentru stoparea durerii, dar adesea au efecte secundare neplăcute și chiar grave atunci când sunt folosite pentru o perioadă lungă de timp. Dacă aveți dureri de spate, dureri de cap, artrită sau alte dureri cronice care interferează cu viața de zi cu zi, puteți căuta o modalitate de a elibera disconfortul, fără a implica medicamentele. Unele tehnici vechi — inclusiv meditația și yoga — precum și variațiile mai noi pot ajuta la reducerea nevoii de medicamente pentru dureri.

Cercetările sugerează că, deoarece durerea implică atât mintea, cât și corpul, terapiile minții pot avea capacitatea de a atenua durerea prin schimbarea modului în care o percepeți. Simțirea durerii este influențată de structura genetică, emoții, personalitate și stilul de viață. Este influențată și de experiența din trecut. Dacă te simți durere de o perioadă de timp, creierul tău ar putea resimți durerea, chiar și după ce semnalele nu mai sunt trimise.

Următoarele tehnici vă pot ajuta să vă luați mintea de la durere și vă pot ajuta să ignorați semnalele acesteia:

  1. Respirație profundă. Este în centrul tuturor tehnicilor, această tehnică trebuie învățată prima. Inspirați adânc, țineți câteva secunde și expirați. Pentru a vă ajuta să vă concentrați, puteți utiliza un cuvânt sau o frază pentru a vă ghida. De exemplu, s-ar putea să doriți să inspirați “pace” și să expirați “tensiune”. De asemenea, există mai multe aplicații pentru telefoane și tablete care utilizează sunet și imagini pentru a vă ajuta să mențineți ritmul respirației.
  2. Declanșarea răspunsului de relaxare. Un antidot la răspunsul la stres, care pompează ritmul cardiac și pune sistemele corpului în alertă, răspunsul de relaxare oprește reacțiile corpului vostru. După ce-ți închizi ochii și îți relaxezi toți mușchii, te concentrezi asupra respirației profunde. Când gândurile dispar, rostiți “împrospătare” și reveniți la repetarea respirației. Continuați acest exercițiu timp de 10 – 20 minute. După aceea, luați loc liniștit timp de un minut sau două, în timp ce gândurile voastre se întorc. Apoi deschide ochii și stai liniștit încă un minut.
  3. Meditație ghidată cu imagini. Începeți să respire adânc, acordând atenție fiecărei respirații. Apoi ascultați muzică calmantă sau imaginați-vă că vă aflați într-un mediu liniștit. Dacă vă găsiți mintea ratacind, rostiți “Refresh” și reapelați imaginea la focalizare.

  1. Mindfulness. Alegeți orice activitate care vă place — cititul, mersul în natură, grădinărit sau gătit — și deveniți cufundat în ea. Observați fiecare detaliu despre ceea ce faceți și modul în care simțurile și emoțiile voastre reacționează. Această practică aduce o stare de mindfulness tuturor aspectelor vietii voastre.
  2. Yoga. Această practică încorporează controlul respirației, meditația și exerciții fizice pentru a întinde și întări mușchii. Clipurile video și aplicațiile vă pot ajuta să începeți.
  3. Gândirea pozitivă. Atunci când suntem bolnavi, avem adesea tendința să ne fixăm pe ceea ce nu putem face. Recalificarea atenției voastre asupra a ceea ce puteți face, în loc de ceea ce nu puteți, vă oferă o imagine mai exactă asupra dumneavoastră și a lumii în general. Se recomandă păstrarea unui jurnal în care să notați toate lucrurile pentru care sunteți recunoscători în fiecare zi.

Cum să luați întotdeauna decizia corectă

dsorin | PositiveMindset | , , ,

Vă simțiți prins în mintea voastră? Sunteți chinuit de indecizie?

Am fost cu toții acolo, dar în acel moment, poate fi dificil să facem un pas înapoi și să ne dăm seama care va fi următoarea mișcare.

Dacă vă luptați cu o decizie de viață majoră, vă împotmoliți adesea de frică, a declarat Dr. Lynda Klau, psiholog și fondator al centrului de învățare Life Unlimited. Aceasta poate fi teama că veți face o alegere greșită sau nu veți face ceea ce trebuie, ceea ce vă poate face să vă îndoiți și să vă „gândiți de 2 ori”, a explicat ea.

Dar există o modalitate de a vă asigura că veți alege întotdeauna cu înțelepciune?

Deși nu există adesea o singură alegere corectă sau greșită, Klau a observat că există un sfat crucial pe care îl oferă celor care iau o decizie majoră: Nu lua decizia imediat.

Dacă luați o pauză, nu veți reacționa impulsiv, explică Klau. În schimb, puteți reflecta și vă puteți adresa întrebări importante cu privire la decizie și, în cele din urmă, puteți lua o decizie cu mai multă libertate decât dacă ați reacționa brusc.

Încearcă să te relaxezi prin meditație, yoga sau chiar niște exerciții simple și profunde de respirație, zise ea, care îți pot calma sistemul nervos. Vedeți ce gânduri vă vin în minte și încercați să vizualizați rezultatul deciziei, pentru a vedea cum reacționează corpul vostru. Dacă sunteți îngroziți sau aveți dureri de cap sau stomac, corpul vostru poate semnala subconștient că ceva este rău.

Apoi, puneți-vă alte întrebări: Decizia este în conformitate cu scopul vostru mai amplu? Vă va apropia mai mult de locul unde vreți să fiți în viață?

Intervalul de timp pe care îl puteți lua ca pauză depinde de decizie, a explicat Klau. Pentru o decizie relativ minoră, cum ar fi dacă să luați cina împreună cu o anumită persoană, ați putea lua-o într-o oră, pentru a colecta gândurile și asigurați-vă că răspunsul vostru nu este influențat de niciun fel de obiceiuri implicite de a spune da sau nu. Spuneți-le că trebuie să vă verificați programul și că reveniți cu un răspuns.

Pentru o decizie mai importantă, este posibil să aveți nevoie de mai mult timp — dar nu grăbiți decizia înainte de a avea șansa să reflectați.

Dacă veți reflecta, veți putea lua decizii mai bune, dar veți începe și să aveți încredere mai mult în propria persoană, a declarat Dr. Klau.

 

 

Dacă un obiectiv începe să pară imposibil, iată cum să-l redefinești

dsorin | PositiveMindset | , , , , ,

Cum rămâne motivat un antreprenor în dezvoltarea afacerii sale, în ciuda unei liste interminabile de sarcini, răspunsul lui este de obicei: “Împart lucrurile în obiective plasate în viitorul apropiat, deoarece se simte ca și cum ar fi la îndemâna mea. Dacă m-aș concentra doar asupra obiectivelor pe termen lung, aș simți că nu ar fi realizabil.”

Cunoscută în Japonia sub denumirea de „kaizen”, această idee recunoaște că îmbunătățirile mici, progresive, sunt de fapt cheia pentru susținerea întreprinderilor puternice și de succes, în domeniul profesional și personal.

“Evenimentele negative pot avea un impact mai puternic decât cele pozitive.”

Trebuie doar să privim echipa britanică de ciclism olimpic pentru a găsi un exemplu incredibil al puterii victoriilor mici. Între 1926 și 2002, echipa britanică a câștigat doar o medalie de aur pentru ciclism în timpul Jocurilor Olimpice. Cu toate acestea, la numai șase ani după ce fostul antrenor principal, Dave Brailsford, a venit la bord, echipa a câștigat șapte din 10 medalii de aur la Olimpiada de la Beijing și a repetat performanța patru ani mai târziu la Jocurile de la Londra.

După ce au citit 12000 de înscrieri în jurnal de la 26 echipe din 7 de companii, cercetătorii din Școala de Afaceri Harvard au descoperit ceea ce ei au numit principiul progresului: „dintre toate lucrurile care pot stimula emoțiile, motivația și percepțiile în timpul unei zile de lucru, cel mai important este să facă progrese în ceea ce privește proiectele semnificative.”

„Cel mai frecvent eveniment declanșator pentru „cea mai bună zi”, au constatat cercetătorii, „a fost orice progres în activitatea persoanei sau a echipei. Cel mai frecvent eveniment care a declanșat „cea mai proastă zi” a fost un eșec.”

Cercetătorii au descoperit că nu doar progresul major ne motivează să continuăm către un obiectiv mai amplu. Micile victorii și pașii mici evocă o reacție pozitivă de dimensiuni mari.

În timp ce sărbătorirea micilor victorii poate fi semnificativă pentru a alimenta motivația, cercetătorii au subliniat, de asemenea, inversul, „pierderile mici sau regresele pot avea un efect extrem de negativ asupra vieții profesionale. Evenimentele negative pot avea un impact mai puternic decât cele pozitive.”

Păstrarea echilibrului poate fi esențială pentru a vedea o rezoluție, un obiectiv sau un proiect dus la finalizare. Așa cum sugera fostul antrenor pentru ciclism, „uitați de perfecțiune. Concetrați-vă asupra progresului și combinați cu îmbunătățirile.”. Cu alte cuvinte, progresul este perfect. Sărbătoriți victorii mici și progresul treptat către un obiectiv mai amplu și evitați să vă mai loviți de pierderile mai mici.

De asemenea, putem căuta (și cuceri!) multe victorii mici în propriul nostru timp. În loc să practici exact o oră de meditație, luați în considerare crearea unei practici de 10 minute în mod regulat și apoi creșterea treptată a acestei frecvențe în timp.

Fie că se începe o nouă practică de meditație, se lansează un nou proiect sau se stabilește o nouă rezoluție de anul nou, astfel se creează obiective mai mici și se sărbătorește atunci când se realizează, această tehnică putând oferi impulsul motivațional regulat și necesar pentru a atinge în mod continuu succesul.

Cum să-ți reglezi emoțiile fără să le suprimi

dsorin | Doctor Sorin | , , ,

Inteligența emoțională este un factor-cheie al sănătății mintale. Aceasta se referă la capacitatea noastră de a fi conștienți, de a reglementa, de a exprima emoțiile noastre și de a înțelege, de a reacționa cu grijă la emoțiile altora. Reglarea emoțiilor, în special a celor puternice, dificile, se rezolvă cu grijă și practică. Inteligența emoțională nu este ceva ce toată lumea are în mod natural, dar este o caracteristică ce poate fi învățată și dezvoltată cu strategii bazate pe cercetare, dintre care multe includ un element de mindfulness.

Dar o atenționare: Nu toate strategiile emoționale de reglare sunt create în mod egal. 

Suprimarea emoțiilor, de exemplu, constă în “inhibarea semnalelor exterioare ale sentimentelor tale interioare”. Profesioniștii care lucrează în condiții de stres ridicat (doctori, polițiști, militari) sunt adesea învățați că suprimarea emoțională este o strategie eficientă de reglare emoțională, în ciuda cercetărilor abundente care sugerează contrariul. Studiile au arătat că suprimarea emoțiilor pune în pericol sănătatea și bunăstarea voastră, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic.Suprimarea emoțională ar putea diminua expresii exterioare ale emoției, dar nu și experiența emoțională interioară. Cu alte cuvinte, suprimarea nu face ca emoția să se îndepărteze, ci doar să rămână în interiorul vostru, provocând mai multă durere.

 

Cum să reglați, nu să suprimați emoțiile voastre

În ceea ce privește reglarea emoțiilor dificile, există două moduri în care majoritatea oamenilor reacționează: ei le lasă să iasă la suprafață sau le suprimă. Dacă veți acționa cu o emoție puternică precum furia, veți crea probabil consecințe nedorite în relațiile voastre și munca voastră. Efectul de undă exteriorizării provoacă de obicei mai multă furie în jurul vostru, ceea ce duce la mai mare dificultate. Consecințele suprimării acestor emoții puternice pot fi și mai periculoase.

Ceea ce mulți oameni nu știu este că există o altă modalitate de a ne regla emoțiile: Simțiți-vă emoțiile în timp real.

Pe de o parte, emoțiile sunt ca undele energetice, care variază ca formă și intensitate, la fel ca undele oceanice. Natura lor trebuie să apară și să treacă destul de repede, ca toate fenomenele naturale. Dacă încercați să întrerupeți acest proces, acționând sau suprimând, se pot întâmpla mai multe lucruri. 

În mod tragic (și ironic), eforturile de „a exprima emoțiile tale” au adesea drept rezultat „creșterea chibzuinței și perseverenței”. Cu alte cuvinte, veți continua să vă gândiți la acele emoții pe care încercați să le evitați. Suprimarea este ținută în organism și creează o serie de efecte, inclusiv anxietate, depresie, boli provocate de stres. 

 

Cum te ajută mindfulness-ul să simți emoțiile în timp real

Cercetarea în domeniul reglării emoționale sugerează că mindfulness-ul poate fi util, aceasta fiind făcută pe doctori, polițiști și militari.

În fiecare cadru, acești profesioniști cu înaltă calificare sunt instruiți în mod explicit fie să își suprime, să refuze sau să își compartimenteze emoțiile provocatoare pentru a funcționa eficient în locuri de muncă cu nivel de stres înalt — locuri de muncă care implică o expunere semnificativă la tipurile de suferință care pot declanșa emoții puternice. De fapt, participanții au raportat adesea cu mândrie capacitatea lor de a „opri” complet sentimentele lor fie la locul de muncă, fie acasă. 

În același timp, aceste profesii raportează unele dintre cele mai mari cazuri de sinucidere și abuz de substanțe. Deși corelația nu implică legătura de cauzalitate, este interesant de observat că aceste tipologii specifice, ale căror locuri de muncă implică o expunere acută la emoții dificile și care au fost în general învățați să facă față emoțiilor prin suprimarea lor, demonstrează astfel de grade de stres clinic atât de ridicat. 

Am întâlnit o mulțime de scepticism și rezistență când am sugerat acestor profesioniști foarte instruiți că „își simt emoțiile în timp real”. Nu există nici o modalitate de a-i convinge, în afară de a-i invita să testeze în “laboratorul” propriei lor vieți. În principiu, rapoarte de la Green Berets, au arătat că polițiștii și doctorii au avut un somn mai bun, o mai mare satisfacție profesională, legături mai strânse cu colegii, reducerea durerilor de cap și, cel mai surprinzător pentru aceștia, îmbunătățirea performanței la locul de muncă. 

MBEB combină metodele de instruire testate și adevărate în mindfulness cu programul Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR), cu un accent deosebit pe emoții, aducând cele mai recente teorii ale emoțiilor, precum și practicile care nu fac parte în mod normal din MBSR (iertare, compasiune, amabilitate). Emoțiile provocatoare, precum mânia și teama, sunt explorate atât în mod cognitiv, cât și visceral, creând o toleranță crescută pentru — și reducerea interferențelor cu — fluxul normal al acestor fenomene în continuă schimbare.

12 filme care evidențiază ce e mai bun la umanitate

dsorin | PositiveMindset | , , , ,

Este timpul pentru cele mai bune recomandări, care onorează filmele din ultimul an, care exemplifică punctele forte și virtuțile umane.

Nominalizările la Oscar pentru cel mai bun film din acest an au tendința de a sublinia ce e mai rău la omenire. De exemplu, Joker se referă la coborârea în nebunia ucigașă. Jojo Rabbit este despre unul dintre cele mai grave evenimente din istoria omenirii, Holocaustul nazist. 1917 – este vorba despre o altă catastrofă, primul război mondial.

Cu toate acestea, în fiecare dintre aceste filme, încă mai putem găsi elemente ale umanității: eroism, dezvoltare, curaj și multe altele.

Aceste calități sunt în centrul listei noastre de recomandări pentru filme care dezvăluie punctele forte și virtuțile umane — deși chiar și acestea au unele elemente distopice.

În multe dintre aceste filme, binele și răul se luptă pentru dominație într-o lume complicată. Ne cer nouă, audienței, să decidem care este partea care reprezintă cine suntem și ce dorim să devenim.

Iată lista de recomandări:

“A Beautiful Day in the Neighborhood”

După cum ilustrează filmul, domnul Rogers a fost gazfa unei emisiuni TV pentru copii, a fost într-o misiune. El a dorit să-i învețe pe copii că ei contează, că emoțiile lor dificile ar putea fi gestionate și ar trebui să se trateze atât pe ei, cât și pe ceilalți cu bunătate și compasiune — un mesaj care încă rezonează și astăzi, atât pentru adulți cât și pentru copii.

Bazat pe o caz real, în film, revista Esquire îl desemnează pe jurnalistul Lloyd Vogel (Matthew Rhys) să scrie un profil al domnului Rogers (Tom Hanks). Deși ezită să facă un articol măgulitor, Vogel sosește hotărât să îl interogheze pe Rogers doar pentru a descoperi că gazda TV se mișcă în ritmul său, oferind timp fiecărei persoane pe care o întâlnește și atenția sa neîmpărțită.

La început enervat, Vogel descoperă că bunătatea autentică este superputerea lui Rogers, transformând oamenii din jurul său. “Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i lăsăm pe oameni să știe că fiecare dintre ei este prețios”, spune Rogers la un moment dat în film – un mesaj Vogel însuși are nevoie să îl audă.

În timp ce Vogel ajunge să-l cunoască pe Rogers, filmul explorează relația sa tensionată cu tatăl său, de care era înstrăinat. Când se întâlnesc la o nuntă, Vogel nu îl poate lasă să plece din cauza mâniei pe care o simte pentru tatăl său pentru că l-a părăsit când era copil. Calea lui Vogel către iertare — alimentată de interacțiunile sale cu domnul Rogers — se află în centrul acestui film inspirațional.

 

“The Boy Who Harnessed the Wind”

În viața reală William Kamkwamba avea doar 13 de ani, când o combinație de inundații și secetă a condus la un sezon de foamete foarte lung în Malawi. În filmul bazat pe povestea sa, “The Boy Who Harnessed the Wind”, familia lui William nu își poate permite să plătească în continuare pentru școala lui.

Dar, William, un meșter curios, se furișează înapoi la școala dupa ce directorul îi interzice să se întoarcă până când nu i se plătesc taxele. William este intrigat de lumina de bicicletă a profesorului său care strălucește la pedalare și câștigă permisiunea bibliotecarului de a continua să folosească biblioteca școlii.

În timp ce William învață de unul singur despre electricitate, țara sa se scufundă în foamete — iar familia îndură o pierdere profundă. În această poveste, legătura socială face posibilă speranța. Datorită legăturii lui William cu profesorul său, bibliotecarul școlii, familia, prietenii și sătenii săi, el își păstrează speranța — și își realizează treptat potențialul ingeniozității sale, deoarece descoperă cum energia eoliană poate aduce apă în sat și îi poate salva de la pierzanie.

Deși evidențiază realitățile sumbre ale deficitului de apă care sunt răspândite în mare parte a lumii, “he Boy Who Harnessed the Wind” arată, de asemenea, frumusețea și bogăția culturală a Republicii Malawi, unde membrii religiilor indigene, creștinii și musulmanii trăiesc împreună și se respectă reciproc. Acesta transmite un mesaj puternic că, în mare parte, legăturile puternice dintre ele, cultivă speranța și fac posibilă înflorirea.

 

“The Farewell”

În “The Farewell”, un imigrant chinez din prima generație, pe nume Billi (interpretat de Awkwajfina) află că bunica sa și matriarul familiei sale, Nai-Nai (Zhao Shuzhen), sunt pe moarte. Billi dorește să viziteze Nai-Nai în China pentru ultima dată și să își ia la revedere.

Bazat oarecum pe un caz real a regizorului de film Lulu Wang, filmul explorează modul în care perspectivele culturale pot intra în coliziune ce înseamnă să fi amabil. Pe de o parte, cei care sunt mai aproape din punct de vedere cultural de China — părinții lui Billi, de exemplu — cred că este mai bine să-și păstreze boala în secret și să o facă din asta doar un pretext fericit de reuniune a familiei.Billi, care se identifică mai mult cu cultura americană, crede că este mai bine să-i spună lui Nai-Nai adevărul, astfel încât să își poată lua adio. Urmează conflicte — dar, în cele din urmă, aceasta este o poveste de dragoste și cum poate fi exprimată diferit de către oameni diferiți.

 

“For Sama”

For Sama combină imagini și sunete aparent imposibile. Într-o scenă de la început, o mamă cântă un cântec jucăuș, în timp ce o bombă explodează aproape de casa lor.

În ciuda asediului interminabil în care este stabilit For Sama, iubirea iubirea este prezentă scenă după scenă. Waad se îndrăgostește și se căsătorește cu Hamza, un tânăr doctor. Dragostea lui Waad și a lui Hamza pentru poporul lor, îi convinge să rămână în Aleppo. Dragostea lui Hamza îl face să construiască un spital improvizat după ce cele din oraș sunt distruse, astfel încât să poată ajuta numeroșii răniți în fiecare zi în timpul războiului.

 

“Harriet”

Filmul “Harriet” prezintă viața în epicentrul istoriei americane — și ne reamintește că decizia de a nu accepta este o putere cum nu mai este alta.

Harriet era doar un sclavă, o femeie singură, care era dispusă să riște totul și să plătească costul suprem al libertății pentru ea și familia ei — și care se întorcea să elibereze sute de alți sclavi, după care ar fi putut trăi o viață mai sigură și mai confortabilă. În fiecare scenă, Harriet este o supereroină, o femeie care nu a acceptat niciodată „NU” ca răspuns.

 

“Just Mercy”

Imaginați-vă cum vă deplasați spre acasă după o zi lungă de lucru și vedeți luminile poliției în față. O linie de ofițeri așteaptă sosirea ta — cu armele îndreptată spre tine. Astfel începe povestea lui Walter McMillian în filmul “Just Mercy”.

Deși filmul ne obligă să experimentăm rasismul unui sistem de justiție corupt, în care faptele și dovezile adevărate nu contează, sperăm și în perseverența și curajul lui Stevenson și al echipei sale. Stevenson nu va renunța la McMillian, în ciuda amenințărilor și avertismentelor — iar sârguința sa este inspirațională.

Într-un moment în care mulți dintre noi se confruntă cu propriul nostru simț al cinismului și al demoralizării în lumina nedreptății politice și rasiale de pe tot globul, este important să ne amintim că demnitatea umană, tenacitatea și speranța pot învinge.

 

“The Last Black Man in San Francisco“

La începutul filmului, Jimmie crede că știe unde începe povestea și cum va decurge totul; la suprafață, filmul este despre ce face Jimmie pentru un anume sfârșit fericit. Însă află de ce povestea pe care a trăit-o nu este suficient de bună, pentru că nu este adevărată. Jimmie s-a lăsat antrenat de povestea altcuiva. Pentru a-și putea îndeplini potențialul, Jimmie are nevoie să-și creeze propria poveste. Filmul are o conștiință sociologică ireproșabilă, un sentiment al structurilor sociale care modelează viața individuală. Face vizibile forțele care l-au facut pe Jimmie cine este, determinându-i posibilitățile.

 

“Little Women”

Această versiune a poveștii revine la textul original, împreună cu scrisorile autorului Alcott, pentru a descoperi momentele de determinare feroce și chiar furie. Marmee își concentrează mânia într-un sens: Ea devine voluntar cu aboliștii; ea aduce ajutor celor mai săraci dintre ei; își retrage copilul cel mai nerâvnit, Amy, de la școală, când profesorul o pedepsește. Ea își modelează un scop aprig pentru copiii ei, în special pentru Jo, a cărui bătălie cea mai mare în viață este împotriva propriilor sale vicii de mândrie și cumpătare.

 

“Marriage Story”

În “Marriage story”, un regizor și o actriță trec printr-un divorț. Nu este un divorț deosebit de rău; nici nu este foarte bun. Este un divorț obișnuit.

Pe scenă, ambele caracterele sunt celebre. În afara scenei, ei se tem de lipsa banilor și spun lucruri nechibzuite, ca toată lumea. Totul este foarte simplu și cred că acesta este punctul pe care vrea să îl scoată în evidență acest film. Nu contează cât de frumos sau faimos ești. La sfârșitul zilei, cu toții facem tot ce ne stă în putință — și, adesea, eșuăm.

 

“Pain and Glory”

Salvador Mallo este un regizor de film recunoscut . A pierdut dorința de a realiza filme noi. “Pain and glory” este povestea modului în care Salvador învață să se ierte pe sine și pe alții pentru eșecurile și deficiențele lor — și, procedând astfel, își redescoperă capacitatea și creativitatea.

Filmul ne invită să luăm în considerare efectul de bumerang al iertării, întrucât Salvador învață să recunoască adevărul durerii sale emoționale. Ca urmare a onestității, se eliberează de lucruri ca furia inutilă, neîncrederea și judecata de sine excesivă. De cealaltă parte a iertării, el este capabil să avanseze atât cu un spirit eliberat, cât și cu o compasiune aprofundată pentru durerea altora.

 

“Parsite”

Probabil ai convingeri puternice despre cei bogați și săraci. Poate credeți că cei săraci pur și simplu nu lucrează suficient… sau poate crezi că cei foarte bogați refuză pur și simplu să-și împartă bogăția și oportunitățile.

Filmul sparge aceste tipare și ne face să ne gândim din nou la ceea ce ar putea avea în comun săracii și bogații.

Filmul sugerează publicului că atunci când s-a înființat un sistem economic în care oamenii sunt forțați să intre într-un conflict vicios, nu ar trebui să ne surprindă atunci când încep să joace murdar. S-ar putea ca acest lucru să nu sune ca cel mai optimist mesaj — dar este un avertisment pentru cei care cred că inegalitatea este un lucru bun. Salvarea noastră se află în empatie și cooperare, nu în lupta pentru resturi.

 

“The Rise of Skywalker”

Ideea că eroii sunt oameni care ucid toți băieții răi e distractivă. Totuși, compasiunea este un lucru pe care îl putem face cu toții, iar vestea bună este că nu avem nevoie de superputeri magice. Noi, oamenii, suntem induși în mod înnăscut pentru să cultivăm durerea și suferința altora și suntem stimulați prin acordarea de sprijin. În cele din urmă, compasiunea este o strategie mult mai realistă și mai eficientă pentru eroismul real.

Ce filme ați văzut în ultimul an care v-au inspirat?

Găsește un numitor comun cu toată lumea

dsorin | PositiveMindset | , ,

Una dintre cele mai importante practici pe care le puteți face în acest an este găsirea unui numitor comun cu fiecare persoană — în special cu cei cărora le este teamă sau care sunt supărați sau care sunt pur și simplu foarte diferiți de voi. În aceste zile, această practică este mai importantă ca niciodată. 

În cea mai mare parte a ultimilor 300,000 de ani, strămoșii noștri trăiau în mici grupurii de aproximativ 50 de persoane în care au supraviețuit, fiind buni la îngrijirea și cooperarea cu oameni din interiorul grupului —  fiind în același timp buni la speriatul și agresarea oamenilor din afara grupului. Și, o perioadă foarte îndelungată, strămoșii noștri au trăit și au evoluat sub presiuni similare.

Este o perioadă lungă. Iar în ultimii 10,000 de ani, deoarece agricultura a produs surplusuri alimentare care au permis mărirea grupurilor, același model tribalistic s-a repetat la scară mai mare. În timp ce există oameni care vor să facă un bine pentru străini, cei mai mulți dintre noi suntem vulnerabili la vechile stări de nemulțumire și răzbunare — acum amplificate de tehnologiile moderne, cum ar fi rețelele sociale.

Vă puteți vedea mintea mișcându-se atât de rapid pentru a reduce o altă persoană la o figură bidimensională în timp ce investiți în propria poziție și identitate — chiar și atunci când acea persoană este persoana iubită.

Știți, de asemenea, cum este să vă simțiți singuri. Să fiți ignorați, folosiți, atacați sau lăsați deoparte. Nu e bine deloc.

Pentru „noi” este important ca alții să ne vadă umanitatea comună — să recunoaștem că cu toții ne dorim plăcere și ne e teamă de durere, că suntem cu toții fragili, că toți suferim și murim, că fiecare dintre noi va fi separat într-un fel sau altul de tot ce iubim într-o zi.

Cum?

Acordați puțin timp să aflați cum se simte să fiți “eu”, o parte din “noi”, să îi vedem pe “ei”. Ai grijă atunci când mintea ta îi împarte pe oameni în “noi” versus “ei”.

Ele pot fi destul de subtile, dar consecvente, acele momente când privim departe, pierzi empatia, stereotipul, discrimarea, pedepsirea. Când observați că îi analizați pe alții din nou, încercați să nu mai alimentați acest proces. Înapoi, coborâți de pe scara furiei; vedeți imaginea de ansamblu, imaginea de ansamblu mai mare care vă conține și pe voi și pe cealaltă persoană într-un singur “noi”. 

Pe parcursul zilei, vedeți asemănări între dumneavoastră și ceilalți. De exemplu, când vedeți un străin care merge pe stradă, durează 20 de secunde pentru a-l privi cu adevărat și a primi un sentiment de “Wow, e ca mine. Spatele lor doare ca al meu, își iubesc copiii așa cum fac eu, și ei sunt bucuroși sau triști.”

Încercați acest lucru în special cu persoane care par foarte diferite de voi și cu oameni care aparțin unor grupuri în care nu aveți încredere, nu vă plac, sau vă este teamă de ele. Observați cum vă face să vă simțiți această practică — probabil cu inima mai deschisă, mai calmi și mai puternici.

Imaginați-vă, de asemenea, un fel de cerc care vă include pe voi și pe ceilalți pe care îi placeți… și apoi lărgiți treptat acest cerc incluzând treptat persoanele pe care le cunoașteți, dar care sunt neutri… inclusiv persoanele pe care nu le știți, dar care sunt ca voi în unele moduri… apoi incluzând persoanele care sunt diferite în cele din urmă, inclusiv persoanele pe care nu le placeți, poate care v-au afectat pe voi sau pe alții, știind că nu trebuie să îi acceptați pentru a recunoaște umanitatea noastră comună.

Extindeți cercul numai după cum simțiți că este corect și potrivit pentru voi. Fiți conștient de relaxarea de care aveți parte, de eliberarea de apărare și dreptate, o lărgire a perspectivei dumneavoastră. Relaxați-vă în modul în care simțiți acest lucru și bucurați-vă de el.

Puteți juca, de asemenea, cu sentimentul de a fi “noi” pentru alții. Începeți cu cei care vă includ în mod natural și observați cum se simte. Apoi ați putea încerca acest lucru cu oameni care s-ar putea să nu vadă inițial un numitor comun cu voi — și (după caz) ați putea face mici lucruri naturale pentru a stabili similitudini și legături, cum ar fi să aflați dacă amândoi aveți copii, sau dacă amândoi aveți un simț sarcastic al umorului. 

De multe ori, în aceste moduri simple se construiesc punți între noi și se lărgesc cercurile, iar noi ne adunăm pentru a trăi împreună în pace.

2020 – Anul inteligenței emoționale

dsorin | PositiveMindset | , , ,

De ce ar trebui să devii mai inteligent emoțional în 2020

  • 90% dintre cei mai performanți oameni au un nivel înalt de inteligență emoțională (IE).
  • Dr Travis Bradberry, co-autor al “Emotional Intelligence 2.0” dezvăluie cum poate ajuta totul, de la managementul timpului până la asertivitate.

Pentru mulți dintre noi, 2020 începe cu o promisiune – și aume că anul acesta vom îndeplini ceea ce n-am reușit până acum. Adesea, lucrurile obișnuite de zi cu zi se dovedesc a fi cele mai dificile – gestionarea timpului, tratarea oamenilor așa cum ar trebui, și tinerea lucrurilor în frâu atunci când acestea o iau razna.

Există două motive pentru care ne este atât de greu să ne atingem obiectivele:

Primul este că ne întindem mai mult decât ne e plapuma. Poate părea rezonabil să alegi trei sau patru abilități noi pe care să începi să le dezvolți însă aceasta este o așteptare pe care mintea nu o poate efectua. Atunci când încercăm să dezvoltăm prea multe abilități noi simultan, ele devin priorități concurente care ne distrag, descurajați și copleșiți.

Al doilea motiv pentru care majoritatea eforturilor de auto-îmbunătățire eșuează este faptul că emoțiile noastre ne modifică comportamentul. Fără o capacitate puternică de a ne recunoaște și de a ne gestiona emoțiile pe măsură ce apar, obiceiurile vechi vor muri cu siguranță greu.

 

Veștile bune:

Vestea bună este că poți aborda ambele probleme și poți face modificările dorite reușind anul acesta să-ți dezvolți o singură abilitate – inteligența emoțională (IE).

Cercetările din ultimele două decenii au arătat  că inteligența emoțională este probabil cel mai puternic factor de succes descoperit, afectând totul, de la performanța ta la locul de muncă, la starea ta de spirit și la calitatea vieții personale.

Am testat inteligența emoțională alături de alte 33 de abilități critice și am constatat că aceasta le include pe majoritatea. Nu este de mirare că 90% dintre cei mai performanți oameni au un nivel ridicat de IE.

Dar cum de joacă inteligența emoțională un rol atât de important când vine vorba de abilități? Creierul nostru este conectat astfel încât emoțiile sunt rădăcina întregului comportament uman. Indiferent dacă suntem sau nu conștienți de asta, motivația din spatele fiecărei acțiuni (indiferent cât de mică) este inerent emoțională.

Iată cum funcționează:

Toate simțurile tale primare intră la baza creierului tău. Înainte de a te gândi rațional la ceea ce experimentezi, aceste semnale trebuie să călătorească prin sistemul limbic – locul în care sunt generate emoțiile. Acest lucru îți asigură o reacție întâi emoțională la întâmplări.

Inteligența emoțională asigură o comunicare eficientă între centrele raționale și emoționale ale creierului tău. Pe măsură ce îți îmbunătățești inteligența emoțională, îți îmbunătățești abilitatea de a înțelege și controla motivațiile primare pentru comportamentul tău, ceea ce avantajează tot ceea ce faci în fiecare zi. Inteligența emoțională este puternică și eficientă – vă permite să vă concentrați energia pe o singură abilitate cu rezultate extraordinare. Inteligența emoțională este puternică și eficientă – îți permite să îți concentrezi energia pe o singură abilitate cu rezultate extraordinare.

 

Cum arată inteligența emoțională?

Inteligența emoțională este „ceva” din fiecare dintre noi, intangibil. Afectează modul în care gestionăm comportamentul, trecem prin problemele sociale și luăm decizii personale care obțin rezultate pozitive. Inteligența emoțională este formată din patru abilități de bază care se alătură sub forma a două competențe primare: competența personală și cea socială.

Competența personală cuprinde abilitățile de autocunoaștere și autogestionare, care se concentrează mai mult asupra ta individual decât asupra interacțiunilor tale cu ceilalți. Competența personală este abilitatea ta de a rămâne conștient de emoțiile tale și de a-ți gestiona comportamentul.

  • Conștiința de sine este abilitatea ta de a-ți percepe cu exactitate emoțiile și de a fi conștient de ele pe măsură ce apar.
  • Autogestionarea este abilitatea ta de a folosi conștientizarea emoțiilor tale pentru a rămâne flexibil și a-ți direcționa pozitiv comportamentul.


Competența socială este formată din abilitățile tale de conștientizare socială și de gestionare a relațiilor; competența socială este abilitatea ta de a înțelege stările de spirit, comportamentul și motivele altor persoane pentru a răspunde eficient și pentru a îmbunătăți calitatea relațiilor tale.

  • Conștientizarea socială este abilitatea ta de a prelua cu exactitate emoțiile altor persoane și de a înțelege ce se întâmplă cu adevărat.
  • Managementul relațiilor reprezintă abilitatea ta de a utiliza conștientizarea emoțiilor tale și a celorlalți pentru a gestiona cu succes interacțiunile.

În timp ce lucrezi la inteligența ta emoțională ți se vor îmbunătăți o mulțime de alte abilități. Este vorba de cinci abilități în jurul cărăra oamenii tind să își stabilească obiective atunci când începe un nou an.

Mai jos este descris cum poți îmbunătăți fiecare din aceste abilități doar concentrându-te pe inteligența ta emoțională.

 

Gestionarea timpului

În această epocă a abundenței, timpul este singurul lucru care nu este suficient. Poate tocmai de aceea, Google primește 111 milioane de căutări pe lună pentru Managementul timpului. Puțini oameni recunosc că managementul timpului depinde de abilitățile de inteligență emoțională ale autogestionării și managementului relațiilor.

Crearea unui program bun este un lucru rațional, dar respectarea acestui program este decisiv emoțională. Mulți dintre noi pornim în fiecare zi cu cele mai bune intenții de a ne gestiona timpul cu înțelepciune. Dar apoi primim un e-mail complicat de la un coleg de serviciu sau un apel telefonic care ne consumă de la un prieten. Ne petrecem restul zilei lucrând pentru a rezolva problemele care nu erau acolo dimineață. Până să-ți dai seama, ziua a trecut și ești complet pe lângă programul stabilit.

Când distragerile țin de tine, respectarea unui program necesită autogestionare. Când nevoile celorlalți îți împiedică planurile, este nevoie de gestionare eficientă a relațiilor pentru a finaliza relația, asigurând în același timp că prioritățile tale sunt încă luate în calcul.

 

Dorința schimbării

Uneori, schimbarea este greu de făcut. Cei care aplică abilități de auto-conștientizare și abilități de auto-gestionare tolerează schimbarea cu mult mai mult succes. Conștientizarea de sine îți permite să te adaptezi ușor schimbării, deoarece îți oferă perspectiva necesară pentru a realiza când apare schimbarea și cum te afectează.

 

Asertivitatea

Inteligența emoțională este de obicei greșită ca sinonim pentru „frumos”. De fapt, cel mai inteligent răspuns emoțional este adesea unul în care te exprimi deschis și direct. Citându-l pe Aristotel, a te enerva este ușor. A te supăra pe persoana potrivită, la momentul potrivit și în gradul potrivit necesită inteligență emoțională. Pentru a fi hotărât, trebuie să știi ce simți, să înțelegi cu exactitate cealaltă parte și să te exprimi într-un mod care să obțină cel mai bun rezultat.

 

Luarea deciziilor importante

A durat mult până a înțeles lumea că emoțiile pur și simplu nu pot fi – și nu ar trebui – să fie ignorate atunci când luăm decizii. Neuroștiința ne arată că uneori cel mai rațional lucru pe care îl poți face este să ai încredere și să te bazezi pe emoțiile tale atunci când iei o decizie. Însă, pentru a face acest lucru, trebuie să fii conștienți de emoțiile pe care le simți, să știi de ce le ai și să vezi cum influențează situația.

 

Sursă: Dr. Travis Bradberry is the award-winning co-author of the #1 bestselling book, Emotional Intelligence 2.0, and the cofounder of TalentSmart, the world’s leading provider of emotional intelligence tests and training, serving more than 75% of Fortune 500 companies. His bestselling books have been translated into 25 languages and are available in more than 150 countries. Dr. Bradberry has written for, or been covered by, Newsweek, TIME, BusinessWeek, Fortune, Forbes, Fast Company, Inc., USA Today, The Wall Street Journal, The Washington Post, and The Harvard Business Review.

Ritmul respiraţiei afectează memoria şi teama

dsorin | Doctor Sorin | , ,

Respiraţia este strâns legată de funcţia şi comportamentul creierului.

Oamenii de ştiinţă din domeniul medicinei de la Universitatea Northwestern au descoperit faptul că ritmul respiraţiei creează activitate electrică în creier, cee ace sporeşte raţionamentele emoţionale şi memoria. Aceste efecte depind de modul de care inspirăm-expirăm şi dacă respirăm pe nas sau pe gură.

În cadrul studiului, s-a putut observa apariţia mai rapidă a unei expresii temătoare în momentul în care inspirau, faţă de momentul în care expirau. De asemenea, persoanele aveau mai multe şanse să îşi amintească un obiect pe care l-au observat în momentul în care au inspirat, faţă de momentul în care au expirat. Acest efect dispărea daca respiraţia se făcea pe gură.

Una dintre principalele constatări ale studiului este că există o diferenţă majoră în activitatea cerebrală a amigdale şi hipocampusului în timpul inspirării, în comparaţie cu expiraţia. Când inspirăm, s-a descoperit că sunt stimulaţi neuronii din cortexul olfactiv, amigdala și hipocampusul, toate de-a lungul sistemului limbic.” a spus Christina Zelano, professor asistent de neurologie la Universitatea de Medicină Feinberg din Northwestern.

Oamenii de ştiinţă au descoperit aceste diferenţe în ceea ce priveşte activitatea cerebrală, studiind 7 pacienţi cu epilepsie care erau programaţi pentru operaţie pe creier. Cu o săptămână înainte de operaţie, un chirurg a implantat electrozi în creierul pacienţilor pentru a identifica originea crizelor lor. Acest lucru a permis oameniilor de ştiinţă să obţină date electrofiziologice direct din creier. Semnalele electrice înregistrate au arătat că activitatea creierului a fluctuat o data cu respiraţia. Activitatea se desfăşoară în zonele cerebrale unde sunt procesate emoţiile, memoria şi mirosul.

Această descoperire i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să se întrebe dacă funcţiile cognitive asociate acestor zone cerebrale ar putea fi afectate de respiraţie.

Amigdala este strâns legată de procesele emoţionale, în special sentimentul de teamă. Astfel, oamenii de ştiinţă au cerut la aproximativ 60 de subiecţi să ia decizii rapide cu privire la imagini cu feţe care afişau diferite expresii (de teamă sau surprindere), iar ei trebuiau să indice, cât de repede puteau, ce emoţie exprimă fiecare faţă, în timp ce li se înregistra respiraţia.

În timpul inspiraţiei, subiecţii au recunoscut feţe ca fiind mai temători mai rapid decât atunci când le vedeau în timpul expiraţiei. Acest lucru nu s-a aplicat şi pentru feţele care exprimau surprinderea. Aceste efecte s-au diminuat atunci când subiecţii au îndeplinit aceeaşi sarcină în timp ce respirau pe gură. Astfel, efectul a fost specific stimulilor temători numai în timpul respiraţiei nazale.

Într-un experiment menit să evalueze funcţia de memorie – legată de hipocampus – aceleaşi imagini cu obiecte le-au fost prezentate pe un ecran de computer şi li s-a spus să le memoreze. Apoi, li s-a cerut să-şi amintească acele obiecte. Cercetătorii au descoperit că amintirea a fost mai bună dacă imaginile au fost observate în timpul inspirării.

Concluziile sugerează că respirarea rapidă poate oferi un avantaj atunci când cineva se află într-o situaţie periculoasă, tensionată.

“Dacă vă aflaţi într-o situaţie de panică, ritmul respiraţiei devine mai rapid, având un impact pozitiv asupra creierului şi ar putea duce la timpi de răspuns mai rapizi la stimulii externi periculoşi.”

 

Steve Jobs a inițiat teoria managementului iconoclastic

dsorin | PositiveMindset | , , , , , ,

Oamenii de știință au confirmat că Steve Jobs a fost cu zeci de ani înaintea vremurilor sale

Cu treizeci de ani în urmă, mantra lumii de afaceri a fost “lăcomia este bună” deoarece (așa cum a spus filmul Wall Street), “lăcomia surprinde esența spiritului evolutiv … lăcomia pentru viață, pentru bani, pentru dragoste, pentru cunoaștere a marcat creșterea bruscă a omenirii”. Nu este o filozofie a vieții, cât o teorie a managementului. Era încurajat, ba chiar cerut, ca directorii îți urmăresc propriul interes și îmbogățirea proprie, nu pentru ei, ci pentru binele omenirii.

Teoria “Lăcomia este bună” a fost o abatere de la conceptele anterioare de bună administrare, care a avut tendința de a pune accentul pe administrarea companiei, a angajaților săi, a clienților și a comunității în general.

Pentru Steve Jobs nu lăcomia a fost cea care a determinat oamenii (și implicit omenirea) să evolueze, era o atitudine plină de logică. Biograful Walter Isaacson îl citează pe Steve explicând acest mod de gândire:

“Dacă stai și observi, vei vedea cât de neliniștită este mintea ta. Dacă încerci să o calmezi, nu vei reuși decât să înrăutățești situația, are nevoie de timp să se liniștească, iar când se întâmplă asta, vei reuși să auzi lucrurile mai subtile – adică atunci când intuiția ta începe să înflorească și începi să vezi lucrurile mai clar și să fii prezent. Mintea încetinește și în acest moment poți vedea o expansiune extraordinară. Puteți vedea mai mult decât o făceați până acum.”

În mijlocul nebuniei “lăcomia este bună”, Steve îmbrățișa spiritul, care este exact opusul său. Spiritul se concentrează asupra interiorului, lăcomia se concentrează asupra exteriorului.

Acum, la 8 ani de la moartea lui și la 30 de ani după ce a îmbrățișat misticul, neuroștiința a dovedit că intuiția sa a fost corectă. Explorarea creierului a arătat recent că spiritul său de meditație vă poate ajuta să fiți un manager mai eficient și mai creativ.

Conform unui articol recent “Neuroștiința meditației” publicat în Jurnalul Britanic al Neuroștiinței:

“S-a demonstrat că această atitudine, ca urmare a schimbărilor neurologice cauzate de practica sa, poate spori atenția, în condițiile în care cortexul cingular (regiunea asociată cu atenția) a arătat schimbări de activitate și structură ca răspuns la meditația de tip mindfulness.”

Cu alte cuvinte, meditația de tip mindfulness ajută un manager să devină mai capabil să:

-se concentreze pe perioade mai lungi de timp

– să rămână calm atunci când se află sub presiune

– să gestioneze mai bine stresul legat de locul de muncă, toate acestea fiind de mare folos managerilor.

Meditația de tip mindfulness îmbunătățește, de asemenea, creativitatea, potrivit cercetărilor efectuate la Universitatea din Amsterdam și publicate  în Buletinul de Psihologie Personală și Socială, care a menționat acest lucru:

“Studiile care examinează efectele unei meditații de tip mindfulness asupra factorilor pertinenți pentru creativitate sugerează o relație uniformă și pozitivă.”

Ceea ce Steve Jobs a intuit, a confirmat acum neuroștiința : nu lăcomia este cea care îi motivează pe marii lideri, ci capacitatea lor de a găsi inspirație în propria persoană și de a o comunica apoi și celorlalți. Briliant!