Este timpul pentru cele mai bune recomandări, care onorează filmele din ultimul an, care exemplifică punctele forte și virtuțile umane.
Nominalizările la Oscar pentru cel mai bun film din acest an au tendința de a sublinia ce e mai rău la omenire. De exemplu, Joker se referă la coborârea în nebunia ucigașă. Jojo Rabbit este despre unul dintre cele mai grave evenimente din istoria omenirii, Holocaustul nazist. 1917 – este vorba despre o altă catastrofă, primul război mondial.
Cu toate acestea, în fiecare dintre aceste filme, încă mai putem găsi elemente ale umanității: eroism, dezvoltare, curaj și multe altele.
Aceste calități sunt în centrul listei noastre de recomandări pentru filme care dezvăluie punctele forte și virtuțile umane — deși chiar și acestea au unele elemente distopice.
În multe dintre aceste filme, binele și răul se luptă pentru dominație într-o lume complicată. Ne cer nouă, audienței, să decidem care este partea care reprezintă cine suntem și ce dorim să devenim.
Iată lista de recomandări:
“A Beautiful Day in the Neighborhood”
După cum ilustrează filmul, domnul Rogers a fost gazfa unei emisiuni TV pentru copii, a fost într-o misiune. El a dorit să-i învețe pe copii că ei contează, că emoțiile lor dificile ar putea fi gestionate și ar trebui să se trateze atât pe ei, cât și pe ceilalți cu bunătate și compasiune — un mesaj care încă rezonează și astăzi, atât pentru adulți cât și pentru copii.
Bazat pe o caz real, în film, revista Esquire îl desemnează pe jurnalistul Lloyd Vogel (Matthew Rhys) să scrie un profil al domnului Rogers (Tom Hanks). Deși ezită să facă un articol măgulitor, Vogel sosește hotărât să îl interogheze pe Rogers doar pentru a descoperi că gazda TV se mișcă în ritmul său, oferind timp fiecărei persoane pe care o întâlnește și atenția sa neîmpărțită.
La început enervat, Vogel descoperă că bunătatea autentică este superputerea lui Rogers, transformând oamenii din jurul său. “Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i lăsăm pe oameni să știe că fiecare dintre ei este prețios”, spune Rogers la un moment dat în film – un mesaj Vogel însuși are nevoie să îl audă.
În timp ce Vogel ajunge să-l cunoască pe Rogers, filmul explorează relația sa tensionată cu tatăl său, de care era înstrăinat. Când se întâlnesc la o nuntă, Vogel nu îl poate lasă să plece din cauza mâniei pe care o simte pentru tatăl său pentru că l-a părăsit când era copil. Calea lui Vogel către iertare — alimentată de interacțiunile sale cu domnul Rogers — se află în centrul acestui film inspirațional.
“The Boy Who Harnessed the Wind”
În viața reală William Kamkwamba avea doar 13 de ani, când o combinație de inundații și secetă a condus la un sezon de foamete foarte lung în Malawi. În filmul bazat pe povestea sa, “The Boy Who Harnessed the Wind”, familia lui William nu își poate permite să plătească în continuare pentru școala lui.
Dar, William, un meșter curios, se furișează înapoi la școala dupa ce directorul îi interzice să se întoarcă până când nu i se plătesc taxele. William este intrigat de lumina de bicicletă a profesorului său care strălucește la pedalare și câștigă permisiunea bibliotecarului de a continua să folosească biblioteca școlii.
În timp ce William învață de unul singur despre electricitate, țara sa se scufundă în foamete — iar familia îndură o pierdere profundă. În această poveste, legătura socială face posibilă speranța. Datorită legăturii lui William cu profesorul său, bibliotecarul școlii, familia, prietenii și sătenii săi, el își păstrează speranța — și își realizează treptat potențialul ingeniozității sale, deoarece descoperă cum energia eoliană poate aduce apă în sat și îi poate salva de la pierzanie.
Deși evidențiază realitățile sumbre ale deficitului de apă care sunt răspândite în mare parte a lumii, “he Boy Who Harnessed the Wind” arată, de asemenea, frumusețea și bogăția culturală a Republicii Malawi, unde membrii religiilor indigene, creștinii și musulmanii trăiesc împreună și se respectă reciproc. Acesta transmite un mesaj puternic că, în mare parte, legăturile puternice dintre ele, cultivă speranța și fac posibilă înflorirea.
“The Farewell”
În “The Farewell”, un imigrant chinez din prima generație, pe nume Billi (interpretat de Awkwajfina) află că bunica sa și matriarul familiei sale, Nai-Nai (Zhao Shuzhen), sunt pe moarte. Billi dorește să viziteze Nai-Nai în China pentru ultima dată și să își ia la revedere.
Bazat oarecum pe un caz real a regizorului de film Lulu Wang, filmul explorează modul în care perspectivele culturale pot intra în coliziune ce înseamnă să fi amabil. Pe de o parte, cei care sunt mai aproape din punct de vedere cultural de China — părinții lui Billi, de exemplu — cred că este mai bine să-și păstreze boala în secret și să o facă din asta doar un pretext fericit de reuniune a familiei.Billi, care se identifică mai mult cu cultura americană, crede că este mai bine să-i spună lui Nai-Nai adevărul, astfel încât să își poată lua adio. Urmează conflicte — dar, în cele din urmă, aceasta este o poveste de dragoste și cum poate fi exprimată diferit de către oameni diferiți.
“For Sama”
For Sama combină imagini și sunete aparent imposibile. Într-o scenă de la început, o mamă cântă un cântec jucăuș, în timp ce o bombă explodează aproape de casa lor.
În ciuda asediului interminabil în care este stabilit For Sama, iubirea iubirea este prezentă scenă după scenă. Waad se îndrăgostește și se căsătorește cu Hamza, un tânăr doctor. Dragostea lui Waad și a lui Hamza pentru poporul lor, îi convinge să rămână în Aleppo. Dragostea lui Hamza îl face să construiască un spital improvizat după ce cele din oraș sunt distruse, astfel încât să poată ajuta numeroșii răniți în fiecare zi în timpul războiului.
“Harriet”
Filmul “Harriet” prezintă viața în epicentrul istoriei americane — și ne reamintește că decizia de a nu accepta este o putere cum nu mai este alta.
Harriet era doar un sclavă, o femeie singură, care era dispusă să riște totul și să plătească costul suprem al libertății pentru ea și familia ei — și care se întorcea să elibereze sute de alți sclavi, după care ar fi putut trăi o viață mai sigură și mai confortabilă. În fiecare scenă, Harriet este o supereroină, o femeie care nu a acceptat niciodată „NU” ca răspuns.
“Just Mercy”
Imaginați-vă cum vă deplasați spre acasă după o zi lungă de lucru și vedeți luminile poliției în față. O linie de ofițeri așteaptă sosirea ta — cu armele îndreptată spre tine. Astfel începe povestea lui Walter McMillian în filmul “Just Mercy”.
Deși filmul ne obligă să experimentăm rasismul unui sistem de justiție corupt, în care faptele și dovezile adevărate nu contează, sperăm și în perseverența și curajul lui Stevenson și al echipei sale. Stevenson nu va renunța la McMillian, în ciuda amenințărilor și avertismentelor — iar sârguința sa este inspirațională.
Într-un moment în care mulți dintre noi se confruntă cu propriul nostru simț al cinismului și al demoralizării în lumina nedreptății politice și rasiale de pe tot globul, este important să ne amintim că demnitatea umană, tenacitatea și speranța pot învinge.
“The Last Black Man in San Francisco“
La începutul filmului, Jimmie crede că știe unde începe povestea și cum va decurge totul; la suprafață, filmul este despre ce face Jimmie pentru un anume sfârșit fericit. Însă află de ce povestea pe care a trăit-o nu este suficient de bună, pentru că nu este adevărată. Jimmie s-a lăsat antrenat de povestea altcuiva. Pentru a-și putea îndeplini potențialul, Jimmie are nevoie să-și creeze propria poveste. Filmul are o conștiință sociologică ireproșabilă, un sentiment al structurilor sociale care modelează viața individuală. Face vizibile forțele care l-au facut pe Jimmie cine este, determinându-i posibilitățile.
“Little Women”
Această versiune a poveștii revine la textul original, împreună cu scrisorile autorului Alcott, pentru a descoperi momentele de determinare feroce și chiar furie. Marmee își concentrează mânia într-un sens: Ea devine voluntar cu aboliștii; ea aduce ajutor celor mai săraci dintre ei; își retrage copilul cel mai nerâvnit, Amy, de la școală, când profesorul o pedepsește. Ea își modelează un scop aprig pentru copiii ei, în special pentru Jo, a cărui bătălie cea mai mare în viață este împotriva propriilor sale vicii de mândrie și cumpătare.
“Marriage Story”
În “Marriage story”, un regizor și o actriță trec printr-un divorț. Nu este un divorț deosebit de rău; nici nu este foarte bun. Este un divorț obișnuit.
Pe scenă, ambele caracterele sunt celebre. În afara scenei, ei se tem de lipsa banilor și spun lucruri nechibzuite, ca toată lumea. Totul este foarte simplu și cred că acesta este punctul pe care vrea să îl scoată în evidență acest film. Nu contează cât de frumos sau faimos ești. La sfârșitul zilei, cu toții facem tot ce ne stă în putință — și, adesea, eșuăm.
“Pain and Glory”
Salvador Mallo este un regizor de film recunoscut . A pierdut dorința de a realiza filme noi. “Pain and glory” este povestea modului în care Salvador învață să se ierte pe sine și pe alții pentru eșecurile și deficiențele lor — și, procedând astfel, își redescoperă capacitatea și creativitatea.
Filmul ne invită să luăm în considerare efectul de bumerang al iertării, întrucât Salvador învață să recunoască adevărul durerii sale emoționale. Ca urmare a onestității, se eliberează de lucruri ca furia inutilă, neîncrederea și judecata de sine excesivă. De cealaltă parte a iertării, el este capabil să avanseze atât cu un spirit eliberat, cât și cu o compasiune aprofundată pentru durerea altora.
“Parsite”
Probabil ai convingeri puternice despre cei bogați și săraci. Poate credeți că cei săraci pur și simplu nu lucrează suficient… sau poate crezi că cei foarte bogați refuză pur și simplu să-și împartă bogăția și oportunitățile.
Filmul sparge aceste tipare și ne face să ne gândim din nou la ceea ce ar putea avea în comun săracii și bogații.
Filmul sugerează publicului că atunci când s-a înființat un sistem economic în care oamenii sunt forțați să intre într-un conflict vicios, nu ar trebui să ne surprindă atunci când încep să joace murdar. S-ar putea ca acest lucru să nu sune ca cel mai optimist mesaj — dar este un avertisment pentru cei care cred că inegalitatea este un lucru bun. Salvarea noastră se află în empatie și cooperare, nu în lupta pentru resturi.
“The Rise of Skywalker”
Ideea că eroii sunt oameni care ucid toți băieții răi e distractivă. Totuși, compasiunea este un lucru pe care îl putem face cu toții, iar vestea bună este că nu avem nevoie de superputeri magice. Noi, oamenii, suntem induși în mod înnăscut pentru să cultivăm durerea și suferința altora și suntem stimulați prin acordarea de sprijin. În cele din urmă, compasiunea este o strategie mult mai realistă și mai eficientă pentru eroismul real.
Ce filme ați văzut în ultimul an care v-au inspirat?
